Blogul s-a mutat

pe www.locki.ro

Ultraşii nu sunt huligani

Acesta este titlul din Libertatea, un citat din discursul unei eleve de 18 ani din Constanta. Rămaşi fără subiecte senzaţionale gen "Cioacă şi-a făcut implant de creier", "jurnaliştii" tabloidului au bătut câmpii mai mult decât de obicei. Au luat una bucată "ultrasă" şi au intervievat-o. Fata spunea cum ei i-a fost interzis accesul pe stadion pentru că avea o cola în ghiozdan, iar jandarmul avea ceva personal cu ea în urma unui incident la Vama Veche. Disperaţii i-au aflat şi "deviza" de hi5: "de unde provin eu, nu există locul 2". Mamă ce tare. Eşti cea mai tru fato... Să trecem însă la minciuna din titlu: ultraşii nu sunt huligani. Hai mă, chiar aşa? Săracii de ei... Şi noi până acum îi calificam pe nedrept. Ei de fapt sunt nişte erudiţi cu o cultură vastă în toate domeniile. Faptul că pe stadion urlă ca descreieraţii, înjură ca la uşa cortului, se bat, rup scaune şi scuipă tot felul de materiale (de la salivă până la seminţe) este doar un hobby nu? Sărmanii îngeraşi. Auziţi, să le fie lor interzis accesul pe stadion, singurul loc unde se pot exprima liber... Uriaşă injustiţie ce li s-a făcut.
Mai multe aflaţi aici (dacă vă interesează vieţile amărâte ale ultrasului de rând). Mi se face silă... Huliganilor!

Eclipsă totală de lună

Pentru cei care nu au somn, este un eveniment interesant.

Superhero Movie

Dacă sunteţi fani ai parodiilor recent lansate, care după părerea mea nu se compară cu cele vechi, gen Space Balls, apare Superhero Movie. Este o parodiere a Spider-Man, în care joacă printre alţii si Leslie Nielsen. Lansarea va avea loc pe 28 martie în Statele Unite.

Fumatul ucide

O spun toţii medicii de ani buni, dar se pare că teribilismul şi spiritul de gaşcă înving orice fel de prevenire, venită fie din partea rudelor, fie din partea doctorilor. Nu cred că există părinţi fumători care să nu le fi spus copiilor că au făcut o greşeală şi că regretă că au tras primul fum. Însă, cum mulţi tineri sunt slabi şi se lasă convinşi de cei care îi îndeamnă să încerce, au cam pus-o, ca să fiu direct; inevitabil vor ajunge dependenţi şi inevitabil în timp îşi vor distruge corpul, după care, peste ceva ani le vor spune propriilor copii să nu se apuce, orice i-ar îndemna cei din jur. Pentru a mai diminua numărul de fumători, pe pachetele de ţigări se vor afişa imagini foarte puternice care prezintă efectele tutunului asupra orgamismului. Dacă se uită şi fumători la video-ul următor, poate vor găsi voinţa să renunţe la viciu.

Sursa: protv.ro

NBA All-Star Dunk Contest 2008

Ştiu că în mare parte suntem un popor de fotbalişti şi de scuipători de seminţe, care se bat şi se înjură pe stadioane. Dar încă am speranţa că unor oameni le face plăcere să urmărească excelenţa în alte sporturi, chiar dacă nu sunt fani înfocaţi ale acestora. La sfârşitul săptămânii trecute a avut loc All-Star Weekend, cel mai spectaculos eveniment din sezonul regulat NBA. Iar atracţia principală a fost concursul de slam-dunk care a fost cel mai reuşit din istorie, după părerea mea. Chiar dacă nu sunteţi dependenţi de baschet ca mine, nu aveţi cum să nu apreciaţi calităţile fizice deosebite pe care aceşti atleţi le posedă. Imaginile vorbesc de la sine.

Hotcorn

Am schimbat joculeţul. Puteţi să vă distraţi cu versiunea a doua. Have fun!

Cerere în căsătorie

Cu toţii am auzit de romanticele "proposal-uri" în timpul meciurilor, pe stadioane, sau mai ştiu eu în ce zone pline de lume, unde zeci de mii de oameni te urmăresc. Chiar şi în Anger Management a fost reprodusă o astfel de scenă. Bunul simţ ne îndeamnă să credem că băiatul are o mare certitudine că fata va accepta şi că el nu se va face de râs în faţa mulţimii, fiind respins. Dar iată că bunul simţ nu este întotdeauna o reflecţie a realităţii:

Răzvan şi Dani

Hai că am fost prea serios în ultimele articole şi totuşi trebuie să existe şi o doză de divertisment, că altfel n-am rezista în lumea asta. Vorbeam chiar ieri despre foarte amuzanţii Răzvan şi Dani care şi-au făcut bagajele şi au plecat de la Naţional TV, aterizând gata de acţiune la Antena 1. Şi au zis ei că pentru a face audienţă la poporul "care este" român le trebuie nişte silicoane, vreo două, să afişeze pe post. Aşa aflăm din Libertatea că au organizat un fel de concurs pentru postul de "fată inteligentă, dar cu ţâţe" (prima parte a descrierii am presupus-o eu, având în vedere că emisiunea celor 2 este una care necesită o anumită cultură). Câştigătoare a ieşit o anume Andreea Mantea, nume pe care nu sunt surpins că-l aud prima oară. Cititorii abonaţi la Libertatea probabil că o cunosc ca fiind nu-ştiu-ce mare şmecherie la pagina 5. Aşadar, Răzvan şi Dani se pregătesc de ofensiva inteligenţei asupra cohortelor needucate, întărindu-şi rândurile cu o pereche proaspătă de glande mamare. La mai multe, băieţi, că vă stă bine!
P.S: Nu ştiu dacă are sau nu silicoane, dar când spun silicoane nu mă refer strict la implanturi ci la genul de persoană cu care sunt asociate.

Sursa: video.boing.ro

Lucruri pe care le urăsc

Ori e lumea nebună, ori sunt eu şi mulţi alţii care gândesc ca mine. Înainte sa intru în subiect, vă întreb cine stabileşte de partea cui e dreptatea? Majoritatea? Şi dacă majoritatea greşeşte? Sau majoritatea nu poate greşi din simplul motiv că "e multă"? Nu ştiu care sunt răspunsurile la aceste întrebări, dar ştiu că în unele privinţe adevărul nu este la mijloc, ci e cât se poate de clar pentru cei care acceptă să-l vadă. Ah, că există nişte inteligenţi care refuză să recunoască evidentul şi vin cu afirmaţii de genul "nu se ştie niciodată" sau "poate e aşa, sau poate nu", asta e altceva. De multe ori, dreptatea este cât se poate de clară şi vizibilă, dar doar pentru cei care vor s-o vadă. Şi acum să detaliez titlul articolului. În anii pe care i-am îndurat în mirifica noastră ţărişoară am fost enervat, deranjat sau iritat de multe imbecilităţi ale unor giboni mono-neuronici; dar cel mai mult şi mai mult mă scot din sărite proştii. Este necesară o diferenţiere între noţiunile de prostie şi neştiinţă pentru că în concepţia mea, cele două nu sunt sinonime. Prostul este fudul prin excelenţă, iar vorba "prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul" devine pleonastică, pentru că dacă prostul n-ar fi fudul ar fi doar neştiutor. Însă atunci când persişti în prostie, eşti cu adevărat prost în modul cel mai elementar şi fără scăpare. Să vă detaliez modul de acţionare al Homo Prostus. Intră în vorbă cu mine, din subiect în subiect ajungem la o temă despre care se întâmplă ca eu să cunosc mai multe decât interlocutorul. El spune o tâmpenie falsă, eu îl corectez; el insistă, eu îmi întăresc afirmaţiile cu argumente logice; el, ca un mare cunoscător care parcă vrea din tot sufletul să mă enerveze, îmi ignoră argumentaţia şi continuă sa debiteze inepţii; eu plec, el pleacă. După câteva zile, îi dovedesc în mod incontestabil boului că aveam dreptate. El ce face? Evident că nu recunoaşte pentru că aşa ceva i-ar strica reputaţia de geniu nedescoperit; aşa că inventează o scuză gen: "aaaa, tu despre asta ziceai, eu înţelesesem altceva". Tipic... După ce că eşti prost, după ce că persişti în cretinism, nici măcar nu o recunoşti când eşti pus în faţa dovezilor. E chiar atât de greu să spunem "Ai avut dreptate, iar eu am greşit"? Să vă dau un exemplu (aberant) ca să înţelegeţi cam la ce fel de oameni mă refer: el spune că cerul e roşu, eu îl contrazic şi-i zic că-i albastru arătându-i în sus. El nici măcar nu se uită ca să înţeleagă ce spun şi continuă zicând că i-a zis Jenel Copilău că cerul e roşu, întărindu-şi afirmaţia cu "dacă a spus Jenel, cum poţi să negi?" Iar apoi când în sfârşit îşi aruncă un ochi şi vede că am avut dreptate nu spune "da mă, ai avut dreptate" ci mai degrabă "aaa, despre cerul ăsta ziceai tu. eu înţelesesem că vorbeşti despre cel văzut de pe satelitul al 69lea al planetei Vertigo Prime; că ăla e roşu". Cam ăsta este prostul standard cu care ne confruntăm în fiecare zi, genul de primată care confirmă expresia "creierul este un organ minunat; mare păcat că a fost consumat pe nişte matahale care nu ştiu să-l folosească"...

România, curva Marilor Puteri

Până acum am evitat subiectul Kosovo (cel mai important eveniment din istoria recentă) pentru a nu-mi diminua numărul de cititori şi pentru a nu plictisi pe cei interesaţi de ştiri mai degrabă mondene. Însă, cu riscul ca acest articol să treacă neobservat de internauţii dornici de ţâţe şi buci, o să-mi exprim părerea referitoare la scena mondială din ultimele zile. Voi încerca să fiu scurt şi la obiect şi să n-o s-o iau pe câmpii cu explicaţii ştiinţifico-fantastice care chiar că nu vor interesa pe nimeni, dar nu garantez că voi reuşi. Încep cu premisa: Kosovo şi-a declarat independenţa. Deja am descoperit o neconcordanţă. Cum adică şi-a declarat independenţa? Pe baza cărui principiu? Al autodeterminării? Păi staţi aşa măi albanezilor, să vedem cum stă treaba de fapt. Kosovo este înainte de orice, o provincie autonomă a Serbiei, adică un teritoriu integrat într-un stat european, indiferent ce pretenţii de independenţă au anumite populaţii. Acum vin albanezii şi spun răstit: "băi Serbia, deci mă înţelegi, Kosovo e al nostru. Gimme!" şi pac îşi proclamă independenţa în Parlament. Hmmm, păi mă gândesc că mâine poimâine o să-şi tragă rromii un ţinut autonom undeva în Ferentari, după care scriu o declaraţie în romales cerând formarea Ţiganiei. O să spună unii că 92% din populaţia kosovară este albaneză. Aşa şi? Dacă e să gândim în procente, peste 80% din populaţia Harghitei e reprezentată de unguri. E mai nasol când punem problema aşa nu? Am terminat cu politica internaţională şi după cum vedeţi sunt împotriva întemeierii statului Kosovo. Trec acum la butoiul cu pulbere pe care stăm noi, ca români. Putem discuta prin prisma a două concepte: cel al dreptăţii şi cel al pupincurismului. Încep cu al doilea, ca treptat să ajung la primul. România a fost de ceva vreme curva Marilor Puteri: dacă SUA spunea să trimitem trupe, trimiteam trupe; dacă SUA vroia să aterizeze la noi pe aeroport, ateriza; dacă Sarkozy vrea stiloul îi dăm stiloul; pe scurt, îi rugăm pe "şefi" să-şi dea pantalonii jos şi îi dăm tare cu pupatul. Ei uite că acum nu a fost chiar aşa. Marile Puteri au recunoscut aproape în unanimitate independenţa Kosovo, iar noi am spus nu. Aş fi mai încântat dacă motivul răspunsului negativ ar fi unul aplaudabil, însă mai marii noştri se temeau de "precedent", lucru care mă amuză. În primul rând, Kosovo era regiune autonomă şi avea deja un Parlament propriu; la noi ce au ungurii? Gură mare şi cam atât. Deci nu văd cum maghiarii vor putea să ne dea o astfel de manevră până nu capătă nişte drepturi mult mai largi, pe care nu le vor căpăta (no offense ungurilor de rând). Iar acum problema mea care sincer mă întristează: a dispărut dorinţa de justiţie, de dreptate. Pe bune, e chiar trist... Toţi vorbesc despre interese, despre cei cu care ar trebui să ne punem bine, despre Rusia că e cu Serbia şi că ne dă gaze, despre SUA că e cu Kosovo şi ne dă m**e; despre orice aberaţie, numai despre dreptate nu... Oameni buni, Serbiei i-a fost furat un teritoriu în mod ilegal şi imoral. E aşa de greu să spunem asta? De ce să accept independenţa? Că aşa a făcut SUA? SUA care ne-a dat pe mâna comuniştilor după al doilea Război Mondial? Sau de ce să fiu cu Serbia? Că aşa zice Rusia? Rusia care ne-a luat Basarabia în 1940 şi care acu ne vinde gaz la preţuri de 4 ori mai mari pentru că i-am insultat orgoliul? Nu! Aleg să fiu cu Serbia nu pentru că am ceva cu SUA, sau pentru că vreau să mă pun bine cu Rusia. Aleg să ţin partea Serbiei pentru că aşa consider eu că e moral şi drept. Românii s-au prostit de tot în ultima vreme şi singurele poziţii pe care ştiu să le adopte sunt capra şi capul plecat. Ne gudurăm puţin pe lângă americani, după care ne întoarcem puţin să ne-o tragă Rusia şi tot aşa. Suntem pasaţi de la unii la alţii ca o târfă. Ce-ar fi să nu mai fie aşa? Ce-ar fi ca măcar o dată, să facem ce ne dictează bunul simţ şi simţul dreptăţii? Să nu mai facem ca X şi ca Y, să facem ca noi. Prea utopică ideea... Suntem şi vom fi mereu o curvă pentru că din păcate minoritatea se supune majorităţii, iar majoritatea are gaura curului largă cât conducta de gaze a Rusiei.

Simona Sensual rilăudid

Da! Şi pentru toţii românii adoratori ai superbei, sexoasei, divinei Simona Sensual, vine o ştire proaspătă din cel mai nambăr uan ziar al ţării, inegalabilul tabloid Libertatea, fără număr, fără număr! Cuvintele ar trebui citite cu un ton "maneliscian", demn de minunata ţară în care trăim. Hai să trec la făcut mişto că deja mă dor ciocanul, nicovala şi scăriţa doar gândindu-mă la vocile mieroase ale maneliştilor. Se face că Răzvan şi Dani, clovnii care cică făceau circ la Naţional TV, şi-au adus glumele de 2 lei cincizeci şi aluziile porcoase la Antena1. Îmi cer scuze faţă de fanii celor 2 babuini (fani care nu-s puţini), însă moderatorii respectivi mi-au fost antipatici din secunda în care i-am văzut. Dar fiind minoritar în această privinţă, mă consider pe mine însumi defect şi nu pe cei care le urmăresc emisiunile. Aşadar, la Antena1, la "Neaţa cu Răzvan şi Dani" s-a prezentat donşoara Simonica Sexual, care a fost asaltată imediat de realizatorii puşi acolo pe post de pitbuli mediatici. Nu am văzut emisiunea respectivă, însă am văzut secvenţe înregistrate din alte emisiuni, unde Răzvan şi Dani pur şi simplu distrug imaginea invitaţilor, la un moment dat reţin că unul dintre ei a numit-o proastă pe o invitată. Aşa ceva nu se face, dar deh, popor vulgar, emisiuni vulgare. Din fericire, nu o am la inimă nici pe Simona Sensual, aşa că a fost distractiv să aud cum au torturat-o pe biata blondă. Cică au pus-o să arunce cu chiftele în poza lui Cioacă! Parcă o văd pe "bomba sexy" cum apucă ea sferele de carne şi le frământă cu pasiune cum numai ea ştie, ca apoi să le azvârle cu poftă asupra bărbatului viselor ei. Orgasmică imagine... Să trecem la partea care îi interesează pe cititorii masculi "hipertestosteronizaţi" ai Libertăţii. Rochia plăpândei blonde a alunecat de pe corpu-i voluptuos, dezgolindu-i un sân (n-am scris în altă limbă, am scris pentru poporul cu o fărâmă de erudiţie). Acum să formulez pentru masa vulgară a concetăţenilor: "i-o căzut hainili dă pă ea şi i s-o văzut ţâţa. ăhăhăhă". Da... Foarte tari Răzvan şi Dani. Cum ar zice Cioroianu arătând degetul mare în semn de OK: Good point, good point!

De ce să fii prost?

Pentru că e uşor. Pentru că e mult mai lejer să nu îţi foloseşti circumvoluţiunile şi să aplici tactica "aşa vrea muşchii mei". Domeniul în care prostia în stare pură este emanată cu un debit năucitor este traficul. M-am săturat de proştii şi de nesimţiţii din trafic şi nu doar ca şofer, ci şi ca pieton. Să vă dau un exemplu.
O intersecţie din centrul capitalei la oră de vârf. Semafoarele funcţionează, dar fără folos pentru că imbecilitatea îşi face simţită prezenţa. Boul mediocru de la volan observă îmbulzeala şi aluna lui de creier îi dictează că "grămada cere vârf", aşa că îşi înfige Dacia răblăgită în mijlocul intersecţiei. Întrebare retorică: Ce se va întâmpla? Răspuns retoric: se va bloca intersecţia. Dacă boul ar fi beneficiat de un minim de bun simţ şi de gândire logică, ar fi observat că dacă se circulă bară la bară, chiar dacă e verde, nu pătrunzi în intersecţie până nu se eliberează. Dar pentru unii e mai greu să gândească şi să conducă în acelaşi timp.
Mai sunt o tonă de astfel de momente, pe care le voi detalia în timp.

Cele 7 minuni naturale ale lumii

După cum bine ştiţi, iniţial au fost cele 7 minuni ale lumii antice (Piramida lui Keops, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Statuia lui Zeus din Olimp, Mausoleul din Halicarnas, Farul din Alexandria, Templul lui Artemis şi Colosul din Rhodos). Apoi, în urma dezvoltării civilizaţiei şi a capabilităţilor constructive, oamenii au conceput recent noile minuni ale lumii printre care se numără Marele Zid Chinezesc şi Taj Mahal. Ultima idee este cea a numirii minunilor naturale, iar surpriza este că participă şi ţara noastră, fapt care mi-a amintit de un banc mai vechi: Umblau Dumnezeu cu Sfântul Petru deasupra lumii şi împărţeau bogăţii naturale pe toate teritoriile, când deodată sacul cu "bunătăţi" s-a spart deasupra României. Munţi, ieşire la mare, zăcăminte naturale, ţara avea tot ce e mai bun. Petru, disperat îl întreabă pe Dumnezeu: Doamne, ce facem acum? Nu mai e echilibru în lume! La care Dumnezeu calm: Lasă mă că aici îi punem pe români. Şi ca să mă leg de acest banc, nu prea văd cum am fost noi capabili să menţinem într-o stare demnă de minune naturală orice bogăţie de care ne bucurăm... Dar, cu toate astea, se pare că Peştera Scărişoara este în competiţie cu Loch Ness din Scoţia sau cu Laguna Albastră din Islanda. Tari suntem frate! Şi dacă mă duc acum în peşterile ţării câte kilograme de gunoaie găsesc? Habar n-avem să promovăm turismul şi să atragem investiţii, dar suntem nominalizaţi pentru minunile naturale ale lumii. Noroc cu natura cu care am fost binecuvântaţi că altfel eram morţi pentru restul lumii.

Idei pentru copiat

Am auzit multe teorii despre metoda perfectă de a copia, iar una dintre ele afirma că un mijloc sigur ar fi un difuzor ascuns în ureche. Dar practica învinge teoria, după cum ne demonstrează 7 studenţi ieşeni. Aceştia îşi băgaseră magneţi (da magneţi) în urechi, care s-au ataşat de timpan şi care teoretic puteau fi scoşi cu ajutorul unui metal. Planul însă nu a mers cum trebuia şi tinerii au ajuns la ORL. Bănuiesc că vor face o pauză de copiat şi poate vor încerca metoda tradiţională, cea a învăţatului.

Top scene de dragoste

Hai că tot a fost mania cu Valentine's Day şi Pro TV a făcut un top interesant cu cele mai fierbinţi scene de dragoste din filme. Vizionare plăcută.

"The right to bare arms"

Poate că acest drept din Constituţia americană nu este unul dintre cele mai inteligente. Ca mărturie a acestei afirmaţii stau multele atentate din Universităţile Statelor Unite. În aprilie 2007, la Virginia Tech, 32 de studenţi au fost împuşcaţi de un coleg dezechilibrat psihic care totuşi se afla în posesia unei arme. Cel mai recent masacru a avut la DeKalb, unde un alt dezaxat a intrat în amfiteatru cu (atenţie) 2 pistoale şi o puşcă. S-a urcat calm pe podium şi a început să ciuruiască, omorând cel puţin 5 oameni şi rănind alţi 16. Probabil că imbecilii ăştia fără minte, fură puşti şi pistoale de la rude, prieteni sau mai ştiu eu de unde şi ajung să curme vieţile unor persoane ale căror singură vină a fost că se aflau la facultate. Din păcate, asasinul s-a sinucis. Mi-ar fi plăcut să-l văd în chinuri groaznice, nu să piară atât de repede, dar viaţa nu e cinstită. Poate că unii vor spune că săracul de el era dezechilibrat psihic şi nu ştia ce face. Nu cred în asta şi nu mă interesează dacă era sau nu în deplinătatea facultăţilor mintale. Când iei vieţile unor semeni pentru a te răzbuna pe profesori sau din orice alt motiv, trebuie să plăteşti cu viaţa, de preferat suferind mult mai mult decât victimele. Poate că americanii îşi vor reconsidera poziţia faţă de dreptul de a purta arme. Odihnească-se în pace...

2 lucruri pe care nu le înţeleg

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Dacă nu se bat tot degeaba

E vorba despre Ion Iliescu şi Nica Leon care au avut un schimb de replici cel puţin interesant la întâlnirea de 18 ani a CPUN (Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională). Iliescu şi-a cam luat-o în bot de la mult mai vocalul Leon care l-a numit pe fostul preşedinte "vierme" şi "animal". Părerea mea este că era de ajuns să-l numească "comunist" sau "trădător" ca să facă o caracterizare scurtă şi cuprinzătoare. Vă reamintesc de mineriada din 13-15 iunie 1990, când brutele descreierate chemate de Iliescu au bătut studenţii şi intelectualii din Capitală, iar apoi au afirmat că au venit pentru a planta panseluţe. Păi e frumos domnule ex-preşedinte? Să chemaţi dumneavoastră minerii ca să ne bată? Iar acum sunteţi atât de indignat că sunteţi numit criminal? Ruşinică, ruşinică, ruşinică. Ah şi acum o precizare pentru susţinătorii lui Iliescu: Spânzura-v-aş cu ghirlandă de panseluţe!

Un filmuleţ

Clipul circulă de vreo săptămână pe net şi am constatat că are succes, aşa că am decis să-l postez şi eu. E frumoasă ideea, exceptând ocazionalele înjurături, dar tema aleasă nu cred că este corectă în totalitate. Fiecare generaţie are jocurile şi plăcerile ei şi nu poţi judeca gradul de "tristeţe" în funcţie de modurile de amuzament.

Valentine's Day

14 februarie. O dată care în calendarul creştin ortodox comemorează pe cuvioşii Auxentiu, Maron şi Avraam, dar nu pe mult mai faimosul sfânt Valentin. Cine e sfântul Valentin? Cred că nici un sfert dintre cei care sunt cuprinşi de frenezia orgasmică a acestei sărbători furate habar n-au pe cine şi de ce sărbătoresc. Valentin von Terni, sau sfântul Valentin cum ne place să-l numim, a fost un episcop care şi-a trăit viaţa în secolul III, fiind executat la data de 14 februarie 269 din cauza credinţei sale. El cununa religios perechile de îndrăgostiţi, în ciuda poruncilor împăratului roman, fapt pentru care a plătit cu viaţa şi a rămas în istorie ca protectorul înamoraţilor. Însă, el este un sfânt al catolicilor şi este comemorat în fiecare an în statele catolice precum SUA. Noi, în spiritul papagalistic de turmă care ne caracterizează, am împrumutat evenimentul, transformându-l într-un prilej de a umple buzunarele vânzătorilor de bomboane şi de flori. Ceea ce mulţi români uită sau trec cu vederea este că tradiţia autohtonă conţine o sărbătoare identică. 24 februarie semnifica pentru strămoşii noştri începutul primăverii, momentul când natura se trezeşte din hibernare. La acea dată se auzea în toate satele zicala: "Dragobetele sărută fetele"; dragobetele fiind o entitate mitologică, asemănătoare lui Eros sau Cupidon, un peţitor chipeş şi năvalnic, care se diferenţiază de blajinitatea lui Valentin din tradiţia catolică. Şi acum mă întreb eu: de ce să copiez tradiţiile altora, precum Valentine's Day sau Halloween, când la doar 10 zile distanţă pot sărbători un eveniment autohton? Doar de dragul de a ne americaniza? Nu sunt sigur că e o idee bună să ajungem nişte obezi umpluţi cu fast-food care nu se pot clinti din faţa TV-ului. Deci părerea mea ar fi s-o lăsăm mai uşor cu imitarea occidentului, acesta nefiind întotdeauna un exemplu demn de urmat. Nu sunt împotriva acestei sărbători, nu judec pe nimeni dacă alege să transforme 14 februarie într-o zi mai specială, doar consider că putem aştepta până pe 24 februarie.
În schimb, cei de la hotnews.ro sunt de-a dreptul revoltaţi de Valentine's Day; parcă ar fi venit Valentin la ei acasă şi i-ar fi sodomizat, atât de porniţi sunt. Ei organizează un anti-concurs de 14 februarie în care cititorii trebuie să trimită cele mai amuzante/penibile (exprimarea le aparţine) întâmplări prilejuite de acest eveniment, iar câştigătorul este trimis la Barcelona. M-a surprins înverşunarea autorilor, care duc la culmi apocaliptice nervii provocaţi de sărbătoare şi afirmă că presiunea care atârnă deasupra noastră în jurul acestei date este una insuportabilă. Băi exageraţilor, nu e chiar aşa cum ziceţi voi; cine vrea, cumpără flori şi cadouri, cine nu, nu. Dacă vreun băiat din ţara asta e stresat şi se simte obligat să-i cumpere ceva prietenei pentru că e Sfântul Valentin (adică un nimic) îmi pare sincer rău pentru el. Şi ca să fiu şi eu trendy şi la modă, vă urez de pe acum, "Happy Valentine's Day", iubiţi-vă mult, că ură e destulă în lume; cu dragostea e mai greu.

Hai să ne spălăm rufele în public

Încep să înţeleg de ce o mare parte dintre concetăţenii mei lecturează constant Libertatea. E un izvor infinit de înţelepciune, din care curg neîncetat subiecte interesante, de interes public, cu un substrat adânc spiritual. În mod evident, target-ul ziarului este un public cu educaţie superioară, stăpân pe realităţile de zi cu zi, înrădăcinat puternic în cotidian. Lăsând deoparte ironia (dacă ai crezut că vorbeam serios fă-ţi un control psihiatric), chiar este o aberaţie de ziar peste care, ocazional, îmi arunc un ochi în căutarea unui subiect de luat peste picior; şi de regulă îl găsesc. Ştirea de azi este cu certuri, deci avem cu ce ne distra. Actriţele principale sunt două fufe, care îşi fac publică discordia, prin intermediul tabloidului. E vorba despre parvenita Monica Columbeanu şi fosta dădacă a acesteia. O să le toc mărunt pe rând, începând cu "superba" soţie a ciocănitorii pitice. Pe lângă faptul că a dat trenul cu noroc peste ea şi a ajuns protejata lui Virinel, Monica îşi răsfaţă excesiv de mult şi fiica, în speranţa de a o învăţa cu viaţa bună pe care ţi-o pot aduce picioarele şi ţâţele (şi gura, potrivit ultimului filmuleţ a cărui protagonistă este). Micuţa Irina se uită la BabyTV, ascultă CD-uri pentru copii şi vorbeşte mereu cu dădaca. Se pare că doamna Columbeanu nu a fost mulţumită de prestaţia bonei, fapt pentru care susţine că a dat-o afară, motivul fiind: "nu era capabilă să comunice cu Irina". Concluzia mea despre Monica este că îşi distruge copila, care va deveni o răsfăţată perfectă, o piţipoancă precum cele din lumea mondenă. Trec la dădacă, persoană care are nişte declaraţii bombă. Ea spune că nu a fost dată afară, ci şi-a dat demisia pentru că (senzaţie) s-a plictisit. Să zicem că aş putea înghiţi inepţia asta, dar când am aflat la ce s-a întors bona, îmi vine greu să cred că a plecat de bună voie. Dădaca locuieşte într-un apartament cu 2 camere, împreună cu părinţii şi cu 10 fraţi; tatăl ei este şomer, iar mama casnică. Ahaaa... Şi şi-a dat demisia pentru că se plictisea? O cred! Întrebarea care totuşi persistă în mintea mea este: oamenii chiar sunt interesaţi de astfel de subiecte? Adică sigur că e distractiv să facem mişto de ele, dar există persoane care citesc cu interes sincer asemenea bazaconii? Libertatea e bună pentru 2 lucruri: ca să avem de cine să râdem şi (existând în cantităţi foarte mari) pe post de hârtie igienică pentru homeleşi.

"Şoferi"

E duminică. Pentru şoferii din capitală este o uşurare bine meritată după infernul din timpul săptămânii. Însă, în acelaşi timp este o zi în care ies la suprafaţă scursurile societăţii, adică şoferii care sunt prea retardaţi ca să fie piloţi de curse şi îşi expun dorinţa la fel de retardată pentru viteză pe drumurile publice. Măi "şoferilor", măi tâmpiţilor, vă garantez eu că dacă rulaţi cu 170 km/h pe Ştefan cel Mare nu vă creşte nici scula şi nici creierul, ba mai mult, riscaţi să o beliţi, ca să mă exprim în limbajul pe care îl pricepeţi. Mă refer la descreieraţii care dacă merg în spatele cuiva cu 70 km/h, îl depăşesc; dacă cel din faţă are 90 km/h iar îl depăşesc şi tot aşa; adică nu are importanţă cât de repede circulă şoferul din faţă. Ei trebuie să îl întreacă; ego-ul lor handicapat le dictează să depăşească pentru că astfel vor fi ei cei mai tari. Am veşti pentru voi: sunteţi patetici, jalnici, nişte javre ordinare şi de fiecare dată când dau de voi în trafic, mă rog să vă daţi duhul într-un stâlp pe marginea şoselei. Când văd la ştiri că puţe ca voi (cu BMW-uri ale căror serii vă întrec valoarea IQ-ului) intră cu 200 la oră în ziduri şi-n copaci nu mă întristez ca restul populaţiei; mă bucur că nu aţi luat pe nimeni cu voi şi că aţi scăpat lumea de încă o japiţă. Îmi pare rău doar când aud că în maşină erau 4-5 oameni, iar şoferul o calcă pentru a-şi etala talentele, talente care îl duc într-un automobil de pe celălalt sens măcelărind o familie nevinovată. Atunci îmi pare rău şi atunci regret că nu avem dreptul de a purta armă, pentru că v-aş găuri pe toţi. Aşa că (deşi ştiu că oricât ne-am ruga de voi veţi face tot cum vă dictează puţinul cap pe care îl aveţi) data viitoare când simţiţi nevoia să depăşiţi pe cel din faţă, în condiţiile în care acesta rulează cu 80 km/h în oraş, abţineţi-vă; nu zic asta pentru că aş da doi bani pe vieţile voastre, ci pentru că ştiu că pot fi eu cel care moare din cauza voastră, sau o rudă de-a mea, sau un prieten. Prefer să muriţi voi, singuri într-un şanţ, fără nimeni în jur ca să vă plângă trecerea în nefiinţă, cum meritaţi de altfel. Si uitaţi exemplu de bou la volan, fiu de poliţist (din păcate a scăpat nevătămat).

Când occidentalii n-au ocupaţie

trimit scrisori preşedintelui Senatului României în care îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu homosexualii din patria noastră. Asta ne mai lipsea; economia e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire, industria o urmează, iar instituţiile statului emană democraţie pură. Singura problemă rămasă este că aparent Codul Familiei interzice căsătoriile între persoanele de acelaşi sex. Personal, nu văd de unde a crescut morcovul înfipt în dosul celor de la Human Rights Watch, de au ajuns să ne trimită scrisori în care ne obligă să acceptăm asemenea căsătorii. Ia uitaţi cum ni se adresează domnul Boris Dittrich: "Aceste propuneri (adică interzicerea căsătoriei între gay) nu numai că discriminează în mod deliberat cuplurile homosexuale, dar le ameninţă şi familiile, inclusiv copiii. Măsura este o insultă la adresa progreselor antidiscriminare făcute de România în alte privinţe". Chiar aşa măi Borise? Cred că ai băut prea mult Gosser de ai ajuns să debitezi asemenea inepţii. Care copii? Ştiu că sunteţi civilizaţi acolo in vest, dar nu cred că aţi ajuns la performanţa de a vă reproduce având acelaşi sex. N-am nimic împotrivă ca homosexualii să experimenteze căile nebănuite ale cârnatului, dar nu au nevoie de un certificat de căsătorie pentru asta şi în niciun caz nu au nevoie de un copil căruia să-i distrugă viaţa. Aşa că stimabililor lipsiţi de ocupaţie de la Human Rights Watch, mai bine vă scoateţi morcovul înfipt în locul preferat al gay-lor şi vă găsiţi altă ocupaţie înafară de a ne freca pe noi la cap cu tâmpeniile voastre. Codul Familiei spune că "baza familiei este căsătoria dintre un bărbat şi o femeie" şi aşa a fost de când lumea şi Pământul. Nu mă interesează că nişte derutaţi preferă alte găuri decât restul lumii; nu voi accepta niciodată schimbarea ordinii fireşti a lucrurilor din cauza unei minorităţi cu probleme psihice. Mă aştept şi la legalizarea căsătoriei dintre oameni şi animale din moment ce anumiţi dezaxaţi sunt excitaţi de zoofilie. Ce lume...

Curtea Constitutionala contraataca

O să încerc să mă exprim cât mai colocvial şi mai pe şleau că să înţeleagă şi cetăţenii cu IQ-ul mai modest şi cu simţul realităţii inexistent. Anul trecut, primul-ministru a sesizat Curtea Constituţională cu privire la refuzul preşedintelui de a-l numi pe Cioroianu ca ministru de externe. La vremea respectivă, decizia Curţii a fost una cât se poate de clară şi neinterpretabilă: preşedintele nu are drept de veto la numirea unui ministru. Aşadar, Cioroianu a ajuns ministru de externe (că a fost bine, că a fost rău, nu are importanţă; ceea ce contează în cazul de faţă este decizia incontestabilă). De curând, aceeaşi Curte a clasificat CNSAS-ul ca fiind o instituţie neconstituţională, iscând astfel protestele fanaticilor portocalii care în naivitatea lor absolută se simţeau cotropiţi de securişti. Îmi pare rău pentru cei care credeau sincer că CNSAS-ul lucra la deconspirarea Securităţii într-un mod nepărtinit, dar în situaţia în care membrii consiliului erau numiţi politic, existau întotdeauna interese. În urma desfinţării Consiliului Naţional de Studiu al Arhivelor Securităţii, Curtea Constituţională şi-a atras antipatia PD-L şi a pupinbăseştilor de pretutindeni. Aşadar, în spiritul unui arbitru de fotbal care fluieră în compensaţie, aceasta a luat astăzi o decizie cel puţin aberantă: aceea că preşedintele poate respinge, o dată, propunerea făcută de primul-ministru pentru scaunul de ministru. Păi cum adică? Anul trecut aceiaşi dilii au spus că preşedintele nu are drept de veto, iar acum zic că are voie să refuze o dată. Şi dacă Tăriceanu îl va propune pe Becali, vom avea un ministru de justiţie oier? Câtă minte să ai... Ar trebui sub acelaşi pretext să se legalizeze furtul sau crima, dar doar o dată. Şi când te gândeşti că oamenii ăia sunt crema principiului democraţiei şi veghează la respectarea Constituţiei, dar nu-s în stare să-şi menţină propria decizie. Iar acum mă simt iar obligat să le mai tai din elenul ultraşilor băsescieni, în speţă cei care laudă "victoria" zeului lor suprem, Traian Băsescu. Băi graurilor cu gura mare dar cu creier ioc, vă rog eu frumos nu vă mai duceţi la vot că unii dintre noi chiar vor să scăpăm de securişti şi de corupţie. Având în vedere că tătucul vostru spiritual e printre cei mai corupţi şi mai fără onoare oameni din România (mai e şi preşedinte), eu zic s-o lăsaţi mai moale cu protestele voastre anti-securiste că sunteţi pe lângă. Ciocu mic şi ochii pe Libertatea să nu scăpaţi vreo tipă goală sau vreo manea recent lansată.

Reclame tâmpite

După ce că pe unele posturi, durata publicităţii o depăşeşte pe cea a filmului pe care îl întrerup, reclamele par concepute de nişte lobotomizaţi supăraţi pe retinele telespectatorilor. Nu pot decât să mă crucesc când văd asemenea inepţii care cică au scopul de a ne convinge să cumpărăm produsul prezentat. Partea cea mai tristă e că posturile TV par înţelese în privinţa momentului difuzării publicităţii şi spre exasperarea noastră, oricât am încerca să fugim de reclame, tot în ghearele lor ajungem. Noroc cu HBO şi cu TVR-urile mai rar că altfel înnebuneam în faţa televizorului. Mă gândeam să pun în discuţie câteva dintre abominaţiile mele preferate. Încep cu deja arhi-cunoscuta serie de reclame la pensiile private. Recunosc că nici măcar banca nu o mai reţin, dar mi-a rămas întipărită în minte o tipă tânără care intră într-un magazin şi când ajunge acasă ni se dezvăluie că şi-a cumpărat un cadru... Sau aceeaşi tipă se bucură nespus când îşi vede proteza dentară pe care o va purta la a 17a tinereţe. Cine concepe aceste clipuri? Sunt singurul care le consideră o pierdere de timp, timp în care puteam urmări un film? O altă petardă de reclamă e cea la un vin, pe care nu l-am reţinut (de ce nu mă mir), fiind marcat din nou de penibilul creaţiei "artistice". Ni se prezintă o sufragerie jegoasă, un fotoliu la fel de jegos pe care dormitează un şacalot de femeie, îmbracată în ton cu încăperea. După care vine un ameţit cu părul atât de nepieptănat încât părea conectat la 220 V, cu cămaşa jerpelită şi murdară, care începe să zdruncine obiectele din odaie. Balena se trezeşte şi speriată de "cutremur" ce face? Ce ar face orice om normal: se aruncă de la balcon. Bărbatul ia victorios vinul pe care îl păzea tanti Cerber, iar sloganul este: mai bine ia 2. De fapt, mai bine se aruncau amândoi de la etajul 7 înainte de reclamă şi mă scuteau de 60 de secunde irosite. Cireaşa de pe tort este după părerea mea, ultima reclamă la Sprite. O fi amuzantă prima oara când o vezi dar după aceea, când îl aud pe zevzecul ălă cum cântă "bing bang, bing bang" îmi vine să-i trag un bang între picioare să tacă din gură. Ştiu că mai sunt foarte multe astfel de exemple, dar nu vreau să scriu un roman pe tema asta.

Îmi plac protestele

Stătea un tip într-o cafenea din piaţa Charles de Gaulles. Se pare că îi deranja pe ceilalţi cohabitanţi ai localului, fapt pentru care a fost azvârlit în stradă de către gardieni, bodyguarzi, sau cum le-o zice. Supărat, domnul ia o decizie foarte inteligentă şi matură: se dezbracă, îşi face nevoile în faţa cafenelei şi reintră, luându-se la harţă cu angajaţii care îl daduseră afară mai devreme. Mai trist este că circul a durat 20 de minute... Cât de inapt să fii, să nu poţi imobiliza un dezbrăcat în mai puţin de 20 de minute? Îi dădeau cu băţu' în cap, încercau să-l ia în braţe, parcă le era frică de un nebun schilod în pielea goală. Nu mai zic că au venit şi întăriri pentru a ajuta în dificilul proces de capturare a "fiarei sălbatice" nude. Acolo se mai aflau şi câţiva cretini care filmau şi râdeau ca proştii, dar nu pot fi prea dur cu ei pentru că fără prezenţa lor la faţa locului nu ar fi existat imaginile. Din păcate respectivii nu au reuşit performanţa de a călca în excrementele protestatarului dar au fost destul de-aproape.

Ce face Videanu?

De fiecare dată când evit un crater, de fiecare dată când nu găsesc loc de parcare şi de fiecare dată când sunt blocat in trafic fac 2 lucruri: primul ţine de întâia reacţie instinctuală şi constă în trimiterea la origini a primarului, iar al doilea este întrebarea eternă "Cu ce naiba se ocupă Videanu?" Mircea Badea are răspunsul cel mai plauzibil.

Greu cu engleza

De curând am auzit un discurs, care m-a amuzat teribil, al preşedintelui în care vorbea despre statuia eroilor aerului din Piaţa Aviatorilor. "Domnia sa" spunea cam aşa: Iz ă staciu dedicheited tu dă pailăts uici uaz involvd on dă fărst uorld uor. Magnific. Preşedintele ţării, reprezentantul nostru în lume, vorbeşte engleza mai stâlcit şi mai greşit decât Iliescu. E de vis.

Cioacă şi Guţă, idolii

Haideţi să ne amuzăm puţin cu nişte articole din Libertatea. Voi începe cu faimosul şi infamosul Cioacă. Înainte să vă prezint ştirea, doresc să-mi exprim o nelămurire în privinţa acestui personaj. De ce în orice buletin de ştiri sau în orice publicaţie denumirea sa este "Poliţistul Cioacă"? Domnul Cioacă ce are? Ştiu că e un apelativ prea elevat si sofisticat pentru băiatul acesta dar totusi, "Poliţistul Cioacă"? Nici macăr nu ştiu care-i este prenumele, dar cred că dacă îl intreabă cineva cum îl cheamă, răspunde: "Poliţist Cioacă". Mă rog, revin la Libertatea. Scandalul răcindu-se treptat, editorii au fost nevoiţi să scormonească mai adânc in rahat ca să scoată material pentru un articol "consistent", dar l-au găsit. Fiţi atenţi aici că e mai senzaţional decât Dan Diaconescu Direct în reluare şi înregistrat (pleonasmul este voit): Cu cine a impartit Cioaca celula? Da... Chiar nu puteam să dorm, fiind bântuit de această întrebare; acum însă pot sta liniştit, deoarece am aflat că s-a aflat în compania unui minor acuzat de viol si al unui tip acuzat de fraudă bancară. Cioacă spune că s-a înţeles bine cu cei doi colegi de "cameră"; ce pot zice... cine se-aseamănă se adună în puşcărie. Dar ce m-a amuzat pe mine este declaraţia lui Cioacă în care ne spune ce a făcut el în ultima noapte din pârnaie. Ghiciţi? Vă spun eu că n-aveţi şanse. Poliţist Cioacă, în ultima noapte de arest, a stat treaz şi... a citit mă! Nu, nu instrucţiunile de pe hârtia igienică, ci cartea lui Vladimir Alexe, "De la Stalin la Saddam". Cred că n-a înţeles nimic săracul Cioacă, în afara faptului că nu erau tipe goale printre pagini.
Să trecem la alt simbol al potenţei mediatice, venerabilul, eternul "cântăreţ" de jeguri, Nicolae Guţă, zis Dinţi. Acesta a încântat cu vocea sa angelică gunoierilor din Târgu Mureş, care ameninţaseră cu greva cu ceva timp în urmă. Oamenii gunoiului au fost încântaţi şi au năvălit pe zeul lor, pozând alături de regele jegului. Dar cine este Guţă? Un promotor al inculturii, un ţigan îmbogăţit prin prostie, care stă mărturie la veridicitatea mentalităţii că n-ai nevoie de minte ca să faci bani. Guţă, ne faci de râs şi tu şi fanii tăi şi vă urez să ajungeţi să-mi spălaţi WC-ul.

Blog update

Am înlocuit jocul cu unul cu alte nivele. Have fun!

Rromânia sau Manelia?

O întrebare cam pleonastică întrucât unde auzi manele, vezi ţigani şi invers. Problema mea apare când una dintre aceste două molimi îmi invadează spaţiul personal, cum s-a întamplat astăzi. Terminasem examenul la analiză şi exploram împrejurimile facultăţii cu inteţia de a omorî timpul. Instinctul ucigaş a trecut însă repede de la timp la nişte băieţi negricioşi "jmecheri" care frecau duda în faţa magazinului de la intersecţia Vasile Milea cu Iuliu Maniu. Erau mândrii posesori a unei Dacii 1310 roşie, importată parcă din epoca bronzului, cu plăcuţele de înmatriculare atârnând cu greu de caroserie, şi ea aflată în pragul dezmembrării. Avariile îşi faceau datoria scutindu-i pe pitpalaci de orice vină vis-a-vis de blocarea parţială a intersecţiei. Toate cele 4 uşi erau deschise, ca şi geamurile de altfel, lăsând să evadeze nişte urlete îngrozitoare ale chinuitului Guţă... sau poate era vreun copil de aur. Nu mă pricep; pentru mine toţi urlă la fel de deranjant şi din partea mea, toţi sunt invitaţi să-şi facă veacul sub roţile unui autobuz. Poluarea fonică era amplificată de boxele date la maxim. Cu siguranţă simţeau nevoia de a împărtăşi cetăţenilor porcăria pe care ei o consideră a fi muzică. Feţele erau tipice unor manelişti infecţi cu mai multe roţi la Dacie decât clase. Freza era standard, realizată la faimosul salon "Chez Gutză": raşi pe lateral şi cu un smoc de păr în creştet, de care aş fi apucat cu poftă (probabil avea rol de încălzire a cavităţii craniene care fiind goală era asediată de ger). Scupiau, înjurau, se luau de fete, tot ce e imoral, ei făceau. Şi după aia vedem campanii gen "Opriţi discriminarea rromilor". Nu! Să oprească întâi ţiganii discriminarea românilor, să nu se mai considere cetăţeni ai acestei ţări pentru că nimeni nu-i doreşte aici şi în general nimeni nu-i doreşte nicăieri în lume; să nu mai fure, să nu mai taie, să nu mai facă scandal. Până atunci nu vreau sa aud de niciun "Salvaţi ţiganii"; mai bine îi deportează Cioroianu în Sahara decât să le ascultăm rahaturile la orice colţ de stradă. Da, sunt xenofob când vine vorba de ţigani şi prefer să-i tai eu până apucă să o facă ei.

Scrisoare deschisă pentru un frustrat

Articolul acesta vizează o singură persoană care ştiu cu siguranţă că îl va citi bălind. Sunteţi invitaţi să-l citiţi însă nu vă aşteptaţi la ceva de interes general.
Mă aflam în faţa calculatorului, pe mess şi vorbeam la microfon cu un coleg, încercând să invăţăm câte ceva pentru sesiune (că deh, unii nu beau şi petrec toată ziua ca apoi să-şi plângă de milă că au restanţe). Primesc un mass (cred că era mass) către un blog şi după ce dau ignore-ul de rigoare, îl deschid din curiozitate. N-o să dau linkul pentru că nu doresc să-i fac reclamă. Pe scurt, stimabilul autor (care acum câteva zile mă invita să ieşim undeva, asta ca să înţelegeţi cât de departe merge ipocrizia) nu avea alt subiect de dezbătut in afară de persoana mea, cu care aparent are o frustrare interioară cruntă. Mă simt onorat că am marcat atât de profund viaţa patetică a unui papagal care trăieşte pentru a mă ataca. Şi ţin să-ţi mulţumesc papagalule că mi-ai făcut reclamă gratuită. Ah şi vezi că n-ai fost prea inteligent când ai dat link-ul către blogul meu, pentru că toţi cei care îl vor citi, îţi garantez că-l vor găsi mult mai interesant decât pateticismul pe care îl practici tu. Mă simt nevoit să-ţi mai lărgesc puţin orizonturile în domeniul exprimării, pentru că în cretinismul tău absolut şi în dorinţa ta arzătoare de a mă ataca, ai cam bătut câmpiile. Ziceai că te fascinează articolul meu despre Revelion. Dar nu prea reuşeşte căpuşorul ăla al tău să înţeleagă termenii mult prea sofisticaţi pe care îi foloseam. Când am zis "groapă de gunoi" nu mă refeream la casa ta, ci la ţara în care trăieşti (din păcate); era o metaforă (dacă tu udai buretele la ora de română nu e problema mea). Când te uiţi in dicţionar să cauţi cuvintele pe care nu le-ai înţeles în postul acesta, caută şi "ficţiune" şi aşa poate vei înţelege că multe dintre lucrurile pe care le relatez sunt fictive. Ah şi apropo de titlul articolului tău "How not to blog": am presupus că te auto-ironizai că la mine sigur nu se referea. Încă ceva: vezi ca blogging-ul nu înseamnă să-ţi verşi frustrările online şi să faci mişto cu prietenii tăi imaginari, lăudându-vă reciproc şi crezându-vă şmecheri pentru că scrieţi aberaţii pe net. Situaţia ta e de plâns amice; îmi pare sincer rău pentru tine. Dar eşti incă mic şi creierul tău mai are de crescut. Poate într-o zi o să înţelegi şi tu termeni ca "ironie" sau "satiră". Aştept să mai diseci articolele mele şi să-mi faci reclamă gratuită în continuare. Hai închide că te sun eu şi las-o mai uşor cu frustrările că ţi se umflă venele.

Tot vorbeam de Megastar

Priviţi câteva exemple de candidaţi la funcţia de vedetă muzicală. Un singur manelist în video... Cam puţin raportându-ne la câţi ne infectează ţara.

Penibilul mondenităţii

Am observat în ultimul timp că oricine doreşte să fie în "trend", să fie "cool", trebuie în mod obligatoriu să urmărească anumite reguli stricte impuse de nişte japiţe, autointitulate "trendsetteri". Pe scurt, dacă X (mare cunoscător in domeniul modei) spune că tricourile roşii sunt la modă, toate panaramele poartă roşu. Dacă Y (din aceeaşi categorie ca si X) zice că cine poartă negru e "lame", oricine poartă negru este marginalizat de către panaramele mai sus menţionate.
Acum câteva zile a rămas televizorul deschis lângă mine, pe postul Euforia. Când mi-am aruncat un ochi curios am constatat că se difuza emisiunea "Shopping-ul, pasiunea mea" si am realizat că e rost de făcut mişto de poponari. Da, am scris poponari, dar nu sunt homofob; doar consider ca atâta timp cât distracţia la ei echivalează cu suptul "acadelei", nu au ce căuta la posturile TV, dând sfaturi. Revenind la emisiunea menţionată: ea constă în niste piţipoance subnutrite cu zero talent actoricesc şi oribile, în pofida tonei de machiaj, care se perindă prin diverse magazine cumpărând haine pe banii postului presupun. Apoi, 2 tipi (99% homosexuali) şi o tipă îşi dau cu părerea in legătura cu alegerile făcute de piţipoance, unul dintre cei 2 purtând un fel de pijama jenantă acoperită cu o vestă roasă de molii (aşa e modelul şi asta e la modă ar zice gay-ul)... Am închis televizorul, dar nu mi-am putut scoate din minte întrebarea: de unde izvorăşte mania asta de aprobare? De ce vor toate "vedetele" să fie pe placul diverşilor ratoni, cărora nu ştiu cine le-a spus ca au tangenţe cu moda. Singurul ghid ar trebui să fie "te imbraci cum îţi place şi cum te simţi mai comod". Ştiu că e clişeu dar este perfect adevărat. Mi-am amintit de alt exemplu: Megastar. Dacă am talent, de ce să mă duc la Prima TV ca să-mi spună că am voce Viril Lanţu şi cu praştia ailaltă pe care am uitat cum îl cheamă. Dacă am talent sunt alte metode de a mi-l pune in valoare. La Megastar se duc în mare parte doar afonii care vor să se dea in spectacol şi să amuze un public manelist şi scuipător de seminţe.
Ah şi încă o chestiune care ţine de modă. Cum adică emo? Ce e aia emo? Sunt nişte băieţei mai femini care nu se evidenţiază în niciun domeniu şi simt nevoia să arate lumii ca există. În acest scop îşi pun blugii verişoarei, îşi vopsesc unghiile, îşi fac părul cu placa şi plâng... au atâtea probleme şi trebuie să se descarce, deci plâng. Am un leac pentru emoizii din toată lumea. Măi emo-ule, măi copil neînţeles ce eşti tu, ia fă tu schimb de vieţi cu un muritor de foame din Africa, să îţi vină minţile în cap. Du-te tu într-o ţară fără apă potabilă, fără mâncare la discreţie cum îţi oferă mămica şi să vezi cum înţelegi ce e suferinţa de fapt. Inventezi probleme ca să ai motive să plângi, când alţii şi-ar da o mană şi-un picior pentru ce ai tu. Îţi garantez că va fi o experienţă benefică şi că dacă nu îţi vei tăia venele după o zi, vei privi lumea cu alţi ochi.

Prost să fii, votanţi să ai

În ultimele zile, mi-au atras atenţia două ştiri referitoare la îndeletnicirile din trecut, prezent şi viitor ale domnilor Traian Băsescu, respectiv Adriean Videanu (totuşi, cum să te cheme Adriean? Ce fel de părinţi si-ar numi fiul Adriean? Presupun că nişte mari "intelectuali", bazându-mă pe teoria că aşchia nu sare departe de trunchi).
Traian Băsescu. Dacă nu eraţi siguri de magnitudinea daunelor pe care acest om este capabil să le provoace, următoarea ştire sper că va reuşi să vă convingă. Era iarna anului 1981; comunismul stăpânea România, oamenii mureau de foame, erau urmăriţi de Securitate si aruncaţi in lagăre unde munceau uneori până mureau. Între timp, unul dintre românii securişti care erau protejaţi de ororile acelor vremuri se afla in portul Rouen, Franţa, la comanda navei "Argeş". Este vorba de actualul vostru preşedinte Traian Băsescu (nu, nu şi al meu). Tânărul marinar ajunsese la cârma navei, dupa numai 3 luni de când fusese numit căpitan de cursă lungă, in condiţiile in care orice fel de promovare din acea perioada era condiţionată de colaborarea cu poliţia politică. În timp ce freca el... puntea... in portul Rouen, s-a gândit că e cam plictiseală în jurul său şi a găsit repede o metodă de a se amuza. In câteva minute, 37 de nave ardeau in flăcări mai ceva decât Anna Lesko. 37! Francezii, inteligenţi de fel, au bănuit că incendiul a fost provocat de la bordul "Argeş"-ului, dar la ei din fericire pentru Băsescu, funcţiona prezumţia de nevinovăţie. Înainte să le permită accesul la bord, căpitanul a umblat cu "mânuţa aia a lui" la instalaţie mai bine decât roboţelul din reclamă şi a cam distrus probele incriminatorii. Autorităţile din Cadrilater au ramas cu buza umflată, cu daune in valoare de 12 milioane de dolari si fără vinovat. Băsescu a revenit in ţară si a raportat incidentul, recunoscându-si vina, numai Securităţii. Şansa a făcut ca in anii '90 să povestească intâmplarea la postul Prima TV, afirmând "acum pot să o spun public, nu mai e niciun secret, am schimbat ceva în instalaţie înainte să permitem accesul autorităţilor franceze la bord, ceea ce a făcut imposibilă demonstrarea vinei noastre." Acesta este preşedintele vostru, dar din păcate majoritatea pupinbăseştilor nu vor recunoaşte in vecii vecilor ca e un parazit, ci îl vor considera până la ultima suflare, un zeu. Ah şi mi-am amintit: de Norica Nicolai spunea ca nu are dosarul imaculat şi că nu o va numi niciodată la Justitie; dar dosarul lui dacă era mai negru l-ar putea folosi elevii pe post de tablă in şcoli.
Adriean Videanu. PD. Marioneta marinarului. Cam asta ar fi caracterizarea pe scurt a primarului Capitalei. De când se află la conducere nu a făcut decât să bată câmpii... Şi i-a bătut Doamne, ce i-a mai bătut... atât de rău incât prevăd o nouă campanie cu sloganul "Eu n-o să bat niciodata câmpii, că i-a decimat Videanu". Se apropie alegerile şi primarul parazit cam ştie că n-a realizat nimic nimic de când a fost votat. "Ce e de făcut oare?" se intreabă cam presat de timp, Videanu. "Stiu! Voi bate câmpii". Şi aşa s-a născut din minţi care mai de care mai coapte, Masterplanul pe 20 de ani. A ars gazul până acum şi deodată a conceput un plan pe 20 de ani. Dar până acum de ce nu s-au lărgit bulevardele? De ce nu s-a fluidizat traficul? Vă spun eu de ce: ca să poată Videanu să spună in campania electorală "cetăţeni, votaţi-mă pe mine. Ar fi păcat să fie in zadar planul meu pe 20 de ani, dacă votaţi alt partid. Vă rog, nu distrugeţi continuitatea proiectului. Votaţi-mă!" Şi proştii o să pună botul şi o să-i voteze şi pe el şi pe păpuşarul care ii trage sforile.