Scrisoare deschisă pentru un frustrat

Articolul acesta vizează o singură persoană care ştiu cu siguranţă că îl va citi bălind. Sunteţi invitaţi să-l citiţi însă nu vă aşteptaţi la ceva de interes general.
Mă aflam în faţa calculatorului, pe mess şi vorbeam la microfon cu un coleg, încercând să invăţăm câte ceva pentru sesiune (că deh, unii nu beau şi petrec toată ziua ca apoi să-şi plângă de milă că au restanţe). Primesc un mass (cred că era mass) către un blog şi după ce dau ignore-ul de rigoare, îl deschid din curiozitate. N-o să dau linkul pentru că nu doresc să-i fac reclamă. Pe scurt, stimabilul autor (care acum câteva zile mă invita să ieşim undeva, asta ca să înţelegeţi cât de departe merge ipocrizia) nu avea alt subiect de dezbătut in afară de persoana mea, cu care aparent are o frustrare interioară cruntă. Mă simt onorat că am marcat atât de profund viaţa patetică a unui papagal care trăieşte pentru a mă ataca. Şi ţin să-ţi mulţumesc papagalule că mi-ai făcut reclamă gratuită. Ah şi vezi că n-ai fost prea inteligent când ai dat link-ul către blogul meu, pentru că toţi cei care îl vor citi, îţi garantez că-l vor găsi mult mai interesant decât pateticismul pe care îl practici tu. Mă simt nevoit să-ţi mai lărgesc puţin orizonturile în domeniul exprimării, pentru că în cretinismul tău absolut şi în dorinţa ta arzătoare de a mă ataca, ai cam bătut câmpiile. Ziceai că te fascinează articolul meu despre Revelion. Dar nu prea reuşeşte căpuşorul ăla al tău să înţeleagă termenii mult prea sofisticaţi pe care îi foloseam. Când am zis "groapă de gunoi" nu mă refeream la casa ta, ci la ţara în care trăieşti (din păcate); era o metaforă (dacă tu udai buretele la ora de română nu e problema mea). Când te uiţi in dicţionar să cauţi cuvintele pe care nu le-ai înţeles în postul acesta, caută şi "ficţiune" şi aşa poate vei înţelege că multe dintre lucrurile pe care le relatez sunt fictive. Ah şi apropo de titlul articolului tău "How not to blog": am presupus că te auto-ironizai că la mine sigur nu se referea. Încă ceva: vezi ca blogging-ul nu înseamnă să-ţi verşi frustrările online şi să faci mişto cu prietenii tăi imaginari, lăudându-vă reciproc şi crezându-vă şmecheri pentru că scrieţi aberaţii pe net. Situaţia ta e de plâns amice; îmi pare sincer rău pentru tine. Dar eşti incă mic şi creierul tău mai are de crescut. Poate într-o zi o să înţelegi şi tu termeni ca "ironie" sau "satiră". Aştept să mai diseci articolele mele şi să-mi faci reclamă gratuită în continuare. Hai închide că te sun eu şi las-o mai uşor cu frustrările că ţi se umflă venele.