România, curva Marilor Puteri

Până acum am evitat subiectul Kosovo (cel mai important eveniment din istoria recentă) pentru a nu-mi diminua numărul de cititori şi pentru a nu plictisi pe cei interesaţi de ştiri mai degrabă mondene. Însă, cu riscul ca acest articol să treacă neobservat de internauţii dornici de ţâţe şi buci, o să-mi exprim părerea referitoare la scena mondială din ultimele zile. Voi încerca să fiu scurt şi la obiect şi să n-o s-o iau pe câmpii cu explicaţii ştiinţifico-fantastice care chiar că nu vor interesa pe nimeni, dar nu garantez că voi reuşi. Încep cu premisa: Kosovo şi-a declarat independenţa. Deja am descoperit o neconcordanţă. Cum adică şi-a declarat independenţa? Pe baza cărui principiu? Al autodeterminării? Păi staţi aşa măi albanezilor, să vedem cum stă treaba de fapt. Kosovo este înainte de orice, o provincie autonomă a Serbiei, adică un teritoriu integrat într-un stat european, indiferent ce pretenţii de independenţă au anumite populaţii. Acum vin albanezii şi spun răstit: "băi Serbia, deci mă înţelegi, Kosovo e al nostru. Gimme!" şi pac îşi proclamă independenţa în Parlament. Hmmm, păi mă gândesc că mâine poimâine o să-şi tragă rromii un ţinut autonom undeva în Ferentari, după care scriu o declaraţie în romales cerând formarea Ţiganiei. O să spună unii că 92% din populaţia kosovară este albaneză. Aşa şi? Dacă e să gândim în procente, peste 80% din populaţia Harghitei e reprezentată de unguri. E mai nasol când punem problema aşa nu? Am terminat cu politica internaţională şi după cum vedeţi sunt împotriva întemeierii statului Kosovo. Trec acum la butoiul cu pulbere pe care stăm noi, ca români. Putem discuta prin prisma a două concepte: cel al dreptăţii şi cel al pupincurismului. Încep cu al doilea, ca treptat să ajung la primul. România a fost de ceva vreme curva Marilor Puteri: dacă SUA spunea să trimitem trupe, trimiteam trupe; dacă SUA vroia să aterizeze la noi pe aeroport, ateriza; dacă Sarkozy vrea stiloul îi dăm stiloul; pe scurt, îi rugăm pe "şefi" să-şi dea pantalonii jos şi îi dăm tare cu pupatul. Ei uite că acum nu a fost chiar aşa. Marile Puteri au recunoscut aproape în unanimitate independenţa Kosovo, iar noi am spus nu. Aş fi mai încântat dacă motivul răspunsului negativ ar fi unul aplaudabil, însă mai marii noştri se temeau de "precedent", lucru care mă amuză. În primul rând, Kosovo era regiune autonomă şi avea deja un Parlament propriu; la noi ce au ungurii? Gură mare şi cam atât. Deci nu văd cum maghiarii vor putea să ne dea o astfel de manevră până nu capătă nişte drepturi mult mai largi, pe care nu le vor căpăta (no offense ungurilor de rând). Iar acum problema mea care sincer mă întristează: a dispărut dorinţa de justiţie, de dreptate. Pe bune, e chiar trist... Toţi vorbesc despre interese, despre cei cu care ar trebui să ne punem bine, despre Rusia că e cu Serbia şi că ne dă gaze, despre SUA că e cu Kosovo şi ne dă m**e; despre orice aberaţie, numai despre dreptate nu... Oameni buni, Serbiei i-a fost furat un teritoriu în mod ilegal şi imoral. E aşa de greu să spunem asta? De ce să accept independenţa? Că aşa a făcut SUA? SUA care ne-a dat pe mâna comuniştilor după al doilea Război Mondial? Sau de ce să fiu cu Serbia? Că aşa zice Rusia? Rusia care ne-a luat Basarabia în 1940 şi care acu ne vinde gaz la preţuri de 4 ori mai mari pentru că i-am insultat orgoliul? Nu! Aleg să fiu cu Serbia nu pentru că am ceva cu SUA, sau pentru că vreau să mă pun bine cu Rusia. Aleg să ţin partea Serbiei pentru că aşa consider eu că e moral şi drept. Românii s-au prostit de tot în ultima vreme şi singurele poziţii pe care ştiu să le adopte sunt capra şi capul plecat. Ne gudurăm puţin pe lângă americani, după care ne întoarcem puţin să ne-o tragă Rusia şi tot aşa. Suntem pasaţi de la unii la alţii ca o târfă. Ce-ar fi să nu mai fie aşa? Ce-ar fi ca măcar o dată, să facem ce ne dictează bunul simţ şi simţul dreptăţii? Să nu mai facem ca X şi ca Y, să facem ca noi. Prea utopică ideea... Suntem şi vom fi mereu o curvă pentru că din păcate minoritatea se supune majorităţii, iar majoritatea are gaura curului largă cât conducta de gaze a Rusiei.