Prost să fii, votanţi să ai

În ultimele zile, mi-au atras atenţia două ştiri referitoare la îndeletnicirile din trecut, prezent şi viitor ale domnilor Traian Băsescu, respectiv Adriean Videanu (totuşi, cum să te cheme Adriean? Ce fel de părinţi si-ar numi fiul Adriean? Presupun că nişte mari "intelectuali", bazându-mă pe teoria că aşchia nu sare departe de trunchi).
Traian Băsescu. Dacă nu eraţi siguri de magnitudinea daunelor pe care acest om este capabil să le provoace, următoarea ştire sper că va reuşi să vă convingă. Era iarna anului 1981; comunismul stăpânea România, oamenii mureau de foame, erau urmăriţi de Securitate si aruncaţi in lagăre unde munceau uneori până mureau. Între timp, unul dintre românii securişti care erau protejaţi de ororile acelor vremuri se afla in portul Rouen, Franţa, la comanda navei "Argeş". Este vorba de actualul vostru preşedinte Traian Băsescu (nu, nu şi al meu). Tânărul marinar ajunsese la cârma navei, dupa numai 3 luni de când fusese numit căpitan de cursă lungă, in condiţiile in care orice fel de promovare din acea perioada era condiţionată de colaborarea cu poliţia politică. În timp ce freca el... puntea... in portul Rouen, s-a gândit că e cam plictiseală în jurul său şi a găsit repede o metodă de a se amuza. In câteva minute, 37 de nave ardeau in flăcări mai ceva decât Anna Lesko. 37! Francezii, inteligenţi de fel, au bănuit că incendiul a fost provocat de la bordul "Argeş"-ului, dar la ei din fericire pentru Băsescu, funcţiona prezumţia de nevinovăţie. Înainte să le permită accesul la bord, căpitanul a umblat cu "mânuţa aia a lui" la instalaţie mai bine decât roboţelul din reclamă şi a cam distrus probele incriminatorii. Autorităţile din Cadrilater au ramas cu buza umflată, cu daune in valoare de 12 milioane de dolari si fără vinovat. Băsescu a revenit in ţară si a raportat incidentul, recunoscându-si vina, numai Securităţii. Şansa a făcut ca in anii '90 să povestească intâmplarea la postul Prima TV, afirmând "acum pot să o spun public, nu mai e niciun secret, am schimbat ceva în instalaţie înainte să permitem accesul autorităţilor franceze la bord, ceea ce a făcut imposibilă demonstrarea vinei noastre." Acesta este preşedintele vostru, dar din păcate majoritatea pupinbăseştilor nu vor recunoaşte in vecii vecilor ca e un parazit, ci îl vor considera până la ultima suflare, un zeu. Ah şi mi-am amintit: de Norica Nicolai spunea ca nu are dosarul imaculat şi că nu o va numi niciodată la Justitie; dar dosarul lui dacă era mai negru l-ar putea folosi elevii pe post de tablă in şcoli.
Adriean Videanu. PD. Marioneta marinarului. Cam asta ar fi caracterizarea pe scurt a primarului Capitalei. De când se află la conducere nu a făcut decât să bată câmpii... Şi i-a bătut Doamne, ce i-a mai bătut... atât de rău incât prevăd o nouă campanie cu sloganul "Eu n-o să bat niciodata câmpii, că i-a decimat Videanu". Se apropie alegerile şi primarul parazit cam ştie că n-a realizat nimic nimic de când a fost votat. "Ce e de făcut oare?" se intreabă cam presat de timp, Videanu. "Stiu! Voi bate câmpii". Şi aşa s-a născut din minţi care mai de care mai coapte, Masterplanul pe 20 de ani. A ars gazul până acum şi deodată a conceput un plan pe 20 de ani. Dar până acum de ce nu s-au lărgit bulevardele? De ce nu s-a fluidizat traficul? Vă spun eu de ce: ca să poată Videanu să spună in campania electorală "cetăţeni, votaţi-mă pe mine. Ar fi păcat să fie in zadar planul meu pe 20 de ani, dacă votaţi alt partid. Vă rog, nu distrugeţi continuitatea proiectului. Votaţi-mă!" Şi proştii o să pună botul şi o să-i voteze şi pe el şi pe păpuşarul care ii trage sforile.