"Şoferi"

E duminică. Pentru şoferii din capitală este o uşurare bine meritată după infernul din timpul săptămânii. Însă, în acelaşi timp este o zi în care ies la suprafaţă scursurile societăţii, adică şoferii care sunt prea retardaţi ca să fie piloţi de curse şi îşi expun dorinţa la fel de retardată pentru viteză pe drumurile publice. Măi "şoferilor", măi tâmpiţilor, vă garantez eu că dacă rulaţi cu 170 km/h pe Ştefan cel Mare nu vă creşte nici scula şi nici creierul, ba mai mult, riscaţi să o beliţi, ca să mă exprim în limbajul pe care îl pricepeţi. Mă refer la descreieraţii care dacă merg în spatele cuiva cu 70 km/h, îl depăşesc; dacă cel din faţă are 90 km/h iar îl depăşesc şi tot aşa; adică nu are importanţă cât de repede circulă şoferul din faţă. Ei trebuie să îl întreacă; ego-ul lor handicapat le dictează să depăşească pentru că astfel vor fi ei cei mai tari. Am veşti pentru voi: sunteţi patetici, jalnici, nişte javre ordinare şi de fiecare dată când dau de voi în trafic, mă rog să vă daţi duhul într-un stâlp pe marginea şoselei. Când văd la ştiri că puţe ca voi (cu BMW-uri ale căror serii vă întrec valoarea IQ-ului) intră cu 200 la oră în ziduri şi-n copaci nu mă întristez ca restul populaţiei; mă bucur că nu aţi luat pe nimeni cu voi şi că aţi scăpat lumea de încă o japiţă. Îmi pare rău doar când aud că în maşină erau 4-5 oameni, iar şoferul o calcă pentru a-şi etala talentele, talente care îl duc într-un automobil de pe celălalt sens măcelărind o familie nevinovată. Atunci îmi pare rău şi atunci regret că nu avem dreptul de a purta armă, pentru că v-aş găuri pe toţi. Aşa că (deşi ştiu că oricât ne-am ruga de voi veţi face tot cum vă dictează puţinul cap pe care îl aveţi) data viitoare când simţiţi nevoia să depăşiţi pe cel din faţă, în condiţiile în care acesta rulează cu 80 km/h în oraş, abţineţi-vă; nu zic asta pentru că aş da doi bani pe vieţile voastre, ci pentru că ştiu că pot fi eu cel care moare din cauza voastră, sau o rudă de-a mea, sau un prieten. Prefer să muriţi voi, singuri într-un şanţ, fără nimeni în jur ca să vă plângă trecerea în nefiinţă, cum meritaţi de altfel. Si uitaţi exemplu de bou la volan, fiu de poliţist (din păcate a scăpat nevătămat).