Acestea sunt cuvintele controlorului de trafic inainte de accidentul de pe aeroportul Henri Coanda; cuvinte demne de titlul unei biografii a tarii in care traim, caracterizata de expresia "las-o ba ca merge asa". Si totusi, la ce eforturi fizice si psihice colosale era supusa persoana din turnul de control, ca sa uite o chestiune de asemenea importanta? Cate nenumarate avioane in aer si pe sol trebuia sa supravegheze? Cand ma gandesc la numarul decolarilor si aterizarilor de pe JFK din New York (de exemplu) realizez ca la noi, pur si simplu, pe oameni ii doare in cot de meseria pe care o au si de obligatia de a nu o face de mantuiala. Incredibil cum un controlor de trafic, responsabil pentru vietile atator oameni, nu observa sau trece cu vederea o masina abandonata pe pista.
Evident ca acum, fiecare parte implicata trage sfori pentru a se scoate nevinovata, insa greseala este clar cauzata de proasta comunicare dintre turnul de control si masina. Cine va avea mai multa influenta in institutiile potrivite dintre cele doua va castiga razboiul. Insa obligatia controlorului era sa anunte sau macar sa incerce sa anunte pilotii avionului nu sa se chinuie sa contacteze soferii masinii care deja fugeau ca de dracul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu