A inceput sesiunea. O perioada a stresului, a memoplusului, a cafelei, a noptilor albe. Cu toate acestea, mintea nu-mi sta la circuite RLC sau la integrale duble si triple. In schimb, imi amintesc din ce in ce mai des de anii de liceu. Stiu ca este deja un cliseu, dar chiar au fost cei mai frumosi din viata mea.
Mi-e dor de cladirea invechita pe exterior, dar renovata si zugravita pe interior; mi-e dor de clasa mea de la etajul 2, "ultima" sala din liceu, unde am fost izgoniti de directoare fiindca eram cei mai neastamparati elevi; mi-e dor de directoare, pe care am urat-o 4 ani de zile...; mi-e dor de curte si de panourile de baschet unde iroseam ore intregi; mi-e dor de colegii mei, de prietenii mei; mi-e dor de zilele de primavara cand se uscau terenurile si stateam singur cuc la ora 17 si aruncam la cos; mi-e dor de privelistea apusului in spatele salii de sport...; mi-e dor de sala de sport unde nu ne lasa profa sa intram; mi-e dor de profa de sport...; mi-e dor de profa de romana pe care o voi respecta toata viata si regret ca nu am mai facut un an cu dumneai; mi-e dor de diriga cu care as putea vorbi pe mess dar nu o fac de rusine ca a trecut atata timp fara sa-i spun nimic...; mi-e dor de clasa a 12a care a fost cea mai grea dar cea mai frumoasa; mi-e dor de campionatele de baschet...;
Si regret... Regret ca n-am fost mai sociabil; regret ca nu am cunoscut nici jumatete dintre elevii liceului; regret ca n-am fost mai destept; regret ca am pierdut legatura cu multi dintre colegi; regret ca am luat bataie de la Pitesti in finala nationala. Si multe alte lucruri pe care nu mi le mai amintesc...
Au fost cei mai frumosi ani din viata mea... Si s-au pierdut... Sa ma stresez pentru sesiune? Ce rost mai are...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu