Another box of Hotcorn

luni, 21 ianuarie 2008

Daca prostia si nesimtirea ar durea

s-ar tavali tara pe jos in chinuri. Ori sunt eu nebun si am o conceptie total eronata despre cum ar trebui sa arate un popor civilizat, ori traiesc intr-o tara plina de nesimtiti si imputiti. Sigur a doua varianta este cea corecta pentru ca eu am intotdeauna dreptate. Sa va povestesc cea mai recenta peripetie traita pe meleagurile mioritice ale capitalei, mai adecvat numite Mordor (dar cu mai multe cratere) - ca tot l-a comparat Orban cu Sauron pe Basescu. Eram, unde altundeva, decat intr-un mijloc de transport in comun (devine un obicei prost se pare), RATB-ul de aceasta data (282 mai exact). Soarta mi-a zambit si autobuzul era aproape gol, oferindu-mi luxul de a imi desfasura fizicul oriunde imi poftea inima. Civilizat, m-am asezat astfel incat sa nu deranjez miscarea unor eventuale mase de oameni si fara sa blochez usile de acces. Insa, simtul civic nu este o trasatura definitorie a speciei "boul de Bucuresti", fapt dovedit de rasaritii care nu si-au gasit alt loc de a discuta decat in fata usilor. Autobuzul era aproape gol si ei mancau seminte si urlau unul la celalalt, blocand calea de acces. Cand o doamna in varsta s-a legat de ei, au fost tare ofensati si i-au aruncat cucoanei niste priviri dispretuitoare, considerand probabil ca la valoarea lor, aveau dreptul sa-si posteze suncile oriunde le dicteaza "mujchii". Si mi-a parut rau ca nesimtirea nu doare... Cateva statii mai tarziu a urcat o tanti care din cauza mirosului de transpiratie statuta pe care il emana, a creat un spatiu vid destul de consistent in jurul ei. Pe sconcs il miroseai, dar pe dansa ba; cum sa va explic? Putea, duhnea, asfixia, era groaznic. Am trecut pe langa dumneaei, simtindu-mi putinul par din nas cum se dezintegra si m-am asezat undeva departe de "duhoarea cu picioare". Acolo, o alta tanti statea langa usa, aparent pregatita sa coboare la urmatoarea statie, odata cu mine. Se deschid usile, iar ea nu dadea niciun semn ca ar vrea sa coboare, dar nici nu se dadea la o parte ca sa ma lase sa trec. O intreb cu tonul cel mai politicos pe care il puteam mima: "nu coborati?", iar ea imi raspunde "nu, dar de ce nu ati zis ca vreti sa coborati?". Femeie, e gol autobuzul, tu stai in fata usii, iar eu ar trebui sa te mai si intreb daca ai de gand sa cobori? Esti tampita! (nu i-am zis asa, pentru ca din pacate am prea mult obraz). Si mi-a parut rau ca prostia nu doare...

Niciun comentariu: